MUNICIPIUL PETROŞANI

Scurt istoric

 

Primele semne ale prezenţei oamenilor pe aceste meleaguri se găsesc încă din epoca paleoliticului, şi mai apoi, a păstorilor din vremea dacilor liberi, dar primii locuitori ai aşezării de azi pot fi consideraţi 20 de iobagi din localitatea Petros, colonizaţi în Petroşeni în anul 1640.

 

Povestea oficială a Petroşaniului începe în anul 1788, când numele localităţii este consemnat în cartea „Călătorie de la Postdam la Constantinopol”, a ofiţerului prusac Gotze. Abia în 1818 numele localităţii Petroşani este menţionat în acte oficiale, odată cu recensământul care atestă prezenţa a 233 de locuitori, a căror ocupaţie principală era păstoritul.

 

După anul 1840, regiunea va cunoaşte o dezvoltare rapidă, întrucât vor începe exploatările la suprafaţă ale cărbunelui descoperit în zona care avea să devină cel mai mare bazin carbonifer din România şi unul din cele mai importante din Europa.
Istoria cărbunelui şi descoperirea acestuia în Petroşani este strâns legată de numele fraţilor Hoffman din Ruşca Banatului, a boierul Maderspach Carol, moștenitorul unor pământuri mai întinse în Valea Jiului, şi de „Societatea de mine şi de cuptoare”, din Braşov, care, în anul 1850, începe „exploatarea” în direcția sud-vest.

 

Intrigat de descoperirile făcute, statul îndrumă directorul minier din Zlatna (K.K. Berghauptmannschaft) să facă la rândul său cercetări în Valea Jiului, astfel că, în 1857, se stabilesc 16 puncte fixe în care să se înceapă viitoarea exploatare.

 

Statul îşi rezervă, așadar, pentru exploatare în regie proprie, dealurile dinspre Petrila, deci nord-vest.
Pe de altă parte, Societatea brașoveană ocupa, până la 1865 un număr de 77 porțiuni de teren, fiind finanțată de consorțiul „Wiener Bankverein” din Viena, iar statul își rezervă pentru sine 71 astfel de porțiuni. Nici unul si nici celalalt nu începe însă exploatarea care, în lipsa unei căi ferate, nu putea fi rentabilă.

 

În 1865, după un plan elaborat de inginerul Freund, încep lucrările la calea ferata iar noul traseu, de la Simeria la Petroșani, se deschide oficial la 18 august 1870.
Odată cu lucrările pentru deschiderea căii ferate, se începe şi exploatarea efectivă a cărbunelui. Astfel, societatea brașoveană începe exploatarea în 1867-1868, iar la 24 decembrie 1868 statul începe şi el exploatarea cărbunelui în regie proprie. Dar, în anul 1894, societatea brașoveană pune minele în vânzare, acestea fiind cumpărate de Societatea Salgotarjan, care, în 1896, preia şi minele statului, pentru o perioadă de 12 ani. În 1908, minele intră în proprietatea statului, urmând ca acesta să le administreze în regie proprie. La această dată, în Petroșani erau 5.418 mineri care produceau 9.637.400 m3 de cărbune.

 

Astfel, putem afirma că, după anul 1848, dezvoltarea localităţii este strâns legată de dezvoltarea industriei miniere. În anul 1918, după Marea Unire, regiunea Petroşani este inclusă în noua organizare teritorial–administrativă a judeţului Hunedoara. Până în anul 1920, Petroşaniul era cunoscut sub denumirea Petroşeni (denumire păstrată şi azi de către ţăranii băştinaşi, aşa-numiţii „momârlani”), dar din 14 februarie 1921 aşezarea va deveni aşa cum o ştim şi azi, şi anume Petroşani.
La 4 ianuarie 1924, comuna Petroşani devine oraş, iar la 1 martie 1968 devine municipiu.
De asemenea, din anul 1948, oraşul Petroşani devine şi centru universitar, prin înfiinţarea „Institutului Cărbunelui”, astăzi Universitatea Petroşani, ce avea să devină una dintre cele mai prestigioase instituţii de învăţământ superior cu profil minier din România şi din Europa.

 

Pe de altă parte, în prezent, pe teritoriul administrativ al municipiului se află Exploatarea Minieră Livezeni (situată pe strada Lunca, nr. 153), sediul Complexului Energetic Hunedoara (strada Timişoara, nr. 2), dar şi un muzeu, singurul din ţară cu profil de tehnică minieră, Muzeul Mineritului (strada Nicolae Bălcescu nr. 2), iar din anul 1996, Petroşaniul găzduieşte una dintre cele mai prestigioase instituţii de cercetare din România, Institutul Naţional de Cecetare-Dezvoltare pentru Securitate Minieră şi Protecţie Antiexplozivă (INSEMEX) (strada General Vasile Milea, nr. 32-34).

 

Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Petroșani se ridică la 37.160 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 45.195 de locuitori.

 

Majoritatea locuitorilor sunt români (83,22%). Principalele minorități sunt cele de maghiari (6,05%) și romi (1,61%). Pentru 8,55% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.

 

Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (76,92%), dar există și minorități de romano-catolici (6,66%), reformați (2,74%) și penticostali (2,1%). Pentru 8,64% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.