Vârfuri în Parâng

În vastul spaţiu al munţilor dintre JIU şi OLT, Munţii Parângului, ce ocupă o suprafaţă de 1100 kmp, sunt cei mai înalţi, cei mai stâncoşi şi  cei mai impunători.

O latură generală a celui mai dezvoltat grup al Carpaţilor Meridionali, cel al munţilor dintre JIU şi OLT, se aseamănă unei uriaşe palme cu degetele resfirate, în care podul palmei,  amplasată in partea de sud – vest este masiva cetate de piatră a Parângului, iar degetele, Muntii Şurianu, Lotrului, Latoriţei, şi Căpăţânii, ce se resfiră spre nord, nord – est şi spre est.

Acest uriaş  „pod al palmei” are o formă poligonală , cu axa spre nord – sud  lungă de aproximativ 33 km. şi axa est – vest  având o lungime de aproximativ  33 km. şi cu axa est – vest având o lungime de aproximativ 32 km. Marele nod geografic la care se înâlnesc cei cinci masivi muntoşi  este Coasta lui Rus ( 2301 m ), triconfiniu între bazinele Jiului, Lotrului şi Gilortului.

Spre nord – vest Munţii Parângului, ca un imens meterez domină Depresiunea  Petroşani . Spre nord Valea Jieţului îl desparte de Munţii Şurianu şi Valea Lotrului de munţii cu acelaş nume.

Spre nord – est   se învecinează cu Munţii Latoriţei, iar spre est  Valea Olteţului îl desparte de Munţii Căpăţânii. Spre sud, Munţii Parângului sunt delimitaţi de Depresiunea Subcarpatică a Olteniei printr-o zonă de tranziţie extinsă pînă la aliniamentul Bumbeşti – Crasna – Novaci – Polovraci.

Din punct de vedere geologic, în Munţii Parângului se întâlnesc principalele unităţi structurale  din Carpaţi Meridionali: domeniile Getic şi Danubian .  Pânza Getică, puţin răspândită în Parâng este întâlnită în  partea de nord – vest şi nord – est, fiind reprezeentată prin roci puternic  metamofozate – gnaise, cuarţi – feldspatice, paragnaise, amfibolite, mica şisturi metadiorite.

Unitatea Danubiană extinsă pe cea mai mare suprafaţă a Munţilor Parâng, cuprinde şisturi cristaline de epizonă, deci mica şisturi, şisturi, foarte strâns asociate cu roci granitice.

Cercetările geologice au dovedit că Munţii Parâng, datorită mişcărilor verticale ale scoarţei Terei, sau înălţat peste 1300 m. În cuaternar   când munţii înalţi  şi continentele nordice erau stăpânite de marile glaciaţiuni, şi pe vârfurile Parângului dominau gheţarii. Urmele acestor gheţari se pot observa şi astăzi, după zeci de mii de ani –  uriaşe circuri glaciare, văi de origine glaciară, clar conturate, cu pereţi aproape verticali şi fundul netezit,  cu blocuri eratice.

Căldările Parângului adăpostesc aproape 40 de lacuri de origine glaciară dintre ele Oglinda Mândrei, Mija, Roşiile sau Câlcescu fiind de o frumuseţe tulburătoare, acest masiv situîndu – se pe locul trei din acest punct de vedere în ierarhia Carpaţilor Româneşti.

Axul orografic major al munţilor Parâng o formează o culme principală, jalonată de vârfurile Parângul Mic (2074 m), Cârja (2405 m), Stoieniţa (2421 m), Gemănarea (2426 m), Parângul Mare (2519 m) Setea Mică (2278 m ), Setea Mare (2365 m), Mohorul (2337 m), Urdele (2228 m), Păpuşa (2136 m), Cioara (2123 m), Micaia (2170 m), orientându-se în mare parte, de la vest spre est, dar descriind în partea vestică două arcuri cu concavitatea spre nord, culmea menţinându-se  pe o distanţă de peste 40 km. la o altitudine de peste 2000 m. Prin altitudinea lor  maximă  Vf. Parângul Mare  ( 2519 m),  – Munţii Parângului, ocupă locul al doilea în ierarhia Carpaţilor Româneşti, după Munţii Făgăraş.
In afara de culmea  principală se mai evidenţiază  o serie de  ramificaţii sudice, culmi prelungi. O riguroasă  ramificaţie începe chiar în vf. Parângul Mare, prin vârful Mândra (2360 m) la vârful Moliduşul ( 1758 m) de aici se desface, asemenea unui trident în alte culmi, întinse intre Gilort şi Jiu. Din apropierea vârfului Mândra, o altă culme se  întinde spre sud – vest, prin vârful Ţapul ( 2010 m) şi vârful Recii ( 1468 m )

Flora şi fauna Parângului sunt cele specifice munţilor înalţi. În căldările glaciare se întâlnesc întinse covoare de jnepeni , mari suprafeţe acoperite cu smârdar ( Rhododendron Kotschyi) şi merişor ( Vacciinium Uliginosum ). Pe Valea Latoriţei creşte un viguros arboret de larice ( Larix decidua ), iar pe calcarele din muntele Găuri apare şi floarea de colţ ( Leonthopodium alpinum ).- Capra neagra ( Rupicapra rupicapra ) este întâlnită frecvent în Parâng, iar lupul ( Canis lupus ) si Ursul ( Ursus avetos) nu se sfiesc să -şi facă apariţia  mai ales vara, prin preajma stânelor, In lacurile Roşiile ( 1980  m. 33,76 ha. ) şi Câlcescu ( 1935 m. alt. 3,02 ha.), Mija ( 1980 m. alt. 0.8 ha. ), Mândra ( 2184 m.alt, 1,12 ha. ) şi în văile superioare ale defileului Lotrului, Olteţului şi Gilortului, trăieşte păstrăvul  (Salmo truta fario)

Iezerul Câlcescu şi imprejurimile sale constituie o rezervaţie naturală complexă, denumită  ” Complexul glaciar Câlcescu ” destinată  să protezeje elementele geologice, floristice şi peisagistice, specifice acestei zone de o rară frumuseţe şi săbăticie.

Munţii Parâng se află in apropierea căii ferate Simeria – Petroşani – Tîrgu – Jiu şi a drumului naţional DN 66 ( Simeria – Petroşani – Tg. Jiu ), DN 67 Drobeta Turnu Severin – Tg, Jiu – Râmnicul Vâlcea ), DN 67C ( Bumbeşti – Novaci – Rânca – Obârşia Lotrului – Oaşa – Sebeş ). Acest drum cunoscut ca TRANSALPINA este un  drum naţional care atinge cota cea mai înaltă în tranversarea Carpaţilor Româneşti  (Şaua Urdele 2141 m). In interiorul masivului pătrund şosele secundare sau drumuri forestiere, unele dintre ele accesibile şi autoturismelor, pe văile Jieţului (de la Cotul  Jieţului ), Sadului, (din Livezeni) Polatiştei (din Gura Polatiştei ) Alunului (din Arseni ), Crasnei (din Crasna ),  Bahniţei ( din Săcelu), Gilortului (din Novaci ).

Reţeaua de poteci turistice marcate din Munţii Parângului cuprinde 18  trasee repartizate omogen pe toată suprafaţa masivului, cu diverse grade de dificultate. Este recomandabil să faceţi plimbări numai în compania ghizilor montani foarte bine pregătiţi.

Sursa: www.czearad.ro